CBD-ul este frecvent utilizat în rândul persoanelor care suferă de tulburări și afecțiuni cronice, cum ar fi durerea cronică, diabetul, boala Crohn și acneea. De asemenea, este indicat ca o alternativă sigură la medicamentele eliberate fără rețetă.

CBD-ul poate provoca dependență? Răspunsul poate fi surprinzător. Sistemul endocanabinoid este responsabil pentru reglarea și menținerea homeostaziei. Acesta realizează acest obiectiv producând canabinoizi, dintre care mulți sunt similari cu THC-ul și CBD-ul. Deși CBD-ul nu are efecte psihoactive asupra creierului, are capacitatea de a influența ECS (sistemul endocanabinoid) în multe feluri. ECS este responsabil pentru sistemele organismului, cum ar fi temperatura, starea de spirit, motilitatea, durerea și memoria.

Ce este CBD-ul și cum funcționează?

Canabidiolul (CBD-ul) merge adesea mână în mână cu tetrahidrocanabinolul (THC-ul), o altă componentă semnificativă a canabisului. Cu toate acestea, CBD-ul nu are efecte psihoactive spre deosebire cu THC. THC-ul este responsabil pentru efectele euforice asociate cu consumul de canabis. Totodată, CBD-ul are capacitatea de a modula și echilibra proprietățile psihoactive ale THC-ului. CBD-ul are efect asupra receptorilor TRPV1 prin legarea acestor receptori și blocarea impulsurilor responsabile de percepția durerii. CBD-ul poate avea, de asemenea impact asupra receptorului nuclear PPAR-gamma, un receptor care controlează și reglează depozitarea acidului gras, precum și a metabolismului glucozei.

Cum funcționează dependența?

Dependența este un răspuns fiziologic și psihologic complex la stimulii externi. Cercetătorii afirmă faptul că dependența schimbă atât funcția creierului, cât și structura. Medicii sunt de acord că majoritatea proceselor de dependență încep cu trei stări:

1. Declanșatoarele de plăcere

Când creierul este declanșat pentru prima dată de o substanță precum cofeina, nicotina sau un drog precum heroina, acesta este scăldat în neurotransmițători, cum ar fi dopamina, care provoacă un val de sentimente și senzații plăcute. Dopamina se acumulează în nucleul accumbens, o regiune din hipotalamus despre care se crede că joacă un rol important în dependență. Oamenii de știință care studiază dependența sugerează că probabilitatea dependenței depinde de mai mulți factori: viteza de acumulare a dopaminei, intensitatea și fiabilitatea acumulării. Ei insistă asupra faptului că administrarea unui drog prin diferite metode- fie intravenos, prin inhalare sau sub formă de pilule- poate influența dependența și poate creea un răspuns mai rapid la dopamină.

2. Comportamente învățate

Conform cercetătorilor, nu doar căutarea plăcerii contribuie la formarea dependenței. Mulți experți cred că imaginea este mult mai nuanțată. De fapt, poate fi un set de comportamente și procese învățate care îi determină pe utilizatori să opteze continuu pentru o substanță precum opioidele sau heroina. Dopamina poate modela și întări atât sentimentele de plăcere, cât și activitățile care au dus la eliberarea ei. Dopamina joacă un rol important în elaborarea modului în care indivizii experimentează evenimentele din viață.

Majoritatea teoriilor referitoare la dependență susțin un proces de învățare legat de recompensă în care dopamina funcționează în tandem cu glutamatul, un alt neurotransmițător semnificativ. Procedând astfel, creierul asociază activitatea cu senzații și sentimente plăcute. Acest proces a evoluat ca o modalitate de a-i determina pe oameni să continue activitățile care au susținut viața și au perpetuat specia. Dopamina funcționează în multe zone ale creierului care sunt implicate în motivație și memorie. Odată ce s-a declanșat dependența, circuitul de recompensă a creierului nu numai că se activează, dar devine supraîncărcat.

3. Expunerea continuă la anumite substanțe

În timp poate determina celulele nervoase situate în nucleul accumbens și cortexul prefrontal să devină din ce în ce mai dependente de activarea acestor substanțe. Utilizatorii optează pentru o substanță din ce în ce mai des și din motivul că expunerea crescută duce la efecte euforice cu un impact mai scăzut, utilizatorii cresc dozele pentru a obține același efect. Acest lucru este deosebit de periculos atunci când indivizii utilizează droguri precum opioide și heroina, deoarece există un risc ridicat de supradozaj. Utilizatorii care încearcă să se abțină de la anumite substanțe pot prezenta simptome intense de sevraj. În funcție de substanță, aceste simptome pot include insomnie, greață, vărsături, dureri de cap, tremurături, depresie și iritabilitate.

CBD-ul și dependența

Experții în evaluarea dependenței sunt de acord că dependența este un răspuns complex la stimuli. Deși creierul și răspunsul său la stimularea chimică joacă un rol important în dependență, mulți experți sugerează că aceasta nu este o imagine întreagă. Dependența este, de asemenea, corelația dintre activitate, substanță și senzațiile pe care le pot simții utilizatorii. Cu alte cuvinte, dependența poate fi de natură psihologică. Această interacțiune este deosebit de importantă pentru a înțelege dacă CBD-ul creează sau nu dependență.

În primul rând, CBD-ul nu conține componentele psihoactive responsabile pentru efectul euforic. Similar suplimentelor, CBD-ul are efect terapeutic, activând anumiți receptori din creier și ameliorând o varietate de afecțiuni, cum ar fi depresia, anxietatea sau durerea cronică. Studiile inițiale indică faptul că CBD-ul poate anula dependența și poate ajuta la reabilitare în mai multe moduri. Un studiu recent indică faptul că CBD-ul ar putea ajuta utilizatorii care doresc să se reabiliteze din dependența de substanțe precum alcoolul, cocaina și alte droguri cunoscute pentru potențialul lor ridicat de abuz. Cercetătorii au realizat o serie de teste pe modele animale folosind CBD-ul transdermic.

S-a constatat faptul că subiecții cu antecendente de auto-administrare a cocainei și a alcoolului nu au mai prezentat caracteristici ale dependenței chiar  și după ce utilizarea CBD-ului a fost întreruptă nu a apărut recidivă până la cinci luni. Acest lucru sugerează faptul că CBD-ul poate fi capabil să reconecteze creierul în moduri care oferă efecte terapeutice și benefice. Spre deosebire de THC, majoritatea canabinoizilor sunt non-psihoactivi, iar interacțiunea lor cu receptorii CB1 nu modifică impresiile, conștiința sau judecata.

Concluzii: CBD-ul provoacă dependență?

Dependența este definită ca o afecțiune a creierului. Se manifestă printr-o dorință intensă de a utiliza o substanță în ciuda consecințelor dăunătoare. Cei cu dependență simt o nevoie intensă de a obține substanța deși acest lucru poate cauza probleme financiare, cu familia și prietenii. Rapoartele anecdotice privind CBD-ul nu au afirmat că utilizatorii au astfel de probleme în viața lor de zi cu zi. Totodată, mulți utilizatori raportează că utilizarea CBD-ului a îmbunătățit viața lor, oferind multiple beneficii. Cei care au probleme de dependență prezintă o serie de simptome. Adesea au funcții corporale și cognitive dezordonate acompaniate cu comportamente care perturbă viața și relațiile lor de zi cu zi. Substanțele precum heroina și opioidele provoacă modificări ale creierului și induc pofte intense și simptome de sevraj. Imaginile și scanările cerebrale arată schimbări în ceea ce privește judecata, luarea deciziilor și controlul comportamentului, respectiv al impulsurilor. Studiile nu au arătat efecte similare atunci când a fost utilizat CBD-ul.

Studii

Studiile inițiale nu au demonstrat în mod concludent că CBD-ul modifică sau influențează percepția, cunoașterea sau judecata, semnele distinctive ale substanțelor care provoacă dependență. Fără o senzație de euforie este posibil ca, creierul să nu asocieze substanța cu o activitate. Centrul de recompensare al creierului se bazează adesea pe senzații și sentimente creeate în timpul unui proces de dependență, iar creșterea artificială a dopaminei este componenta principală. Atunci când creierul este inundat de dopamină, poate asocia deseori graba acestui neurotransmițător cu o activitate și o substanță utilizată în timpul acesteia. De obicei acest lucru nu se referă la utilizarea CBD-ului. Atunci când CBD-ul nu mai este prezent în organism, nu au existat rapoarte semnificative din partea utilizatorilor care se confruntă cu simptome de sevraj. Utilizatorii care se recuperează din consumul substanțelor precum metanfetamină, crack-cocaină și alte substanțe ilicite suferă de multiple afecțiuni, cum ar fi durerile de cap, tremurători, convulsii, depresie și anxietate.

Multe dintre aceste simptome pot dura până la 7 zile sau mai mult. Studiile recente au indicat că CBD-ul poate fi util în ameliorarea dependenței. Într-un studiu s-a constat faptul că CBD-ul poate fi responsabil pentru inversarea comportamentului impulsiv la șobolanii dependenți de alcool. Cercetătorii caută să realizeze studii suplimentare care să clarifice modul în care CBD-ul poate acționa împotriva dependenței.